Capitolul. 15- Cand nu se putea mai rau…

EmmettPOV

Avea un copil.

Aveam un copil.

Aceste crude si acre vorbe dar mai dulci ca insasi mierea imi rasunau in capul si asa bulversat si socat de la vestile primite.

Cum s-a intamplat asta?

Cea mai ominiprezenta intrebare  din viata oricui…. De ce?

Ce greseala… ce pacat am putut sa savarsesc ca sa platesc atat de scump?

–         „Don Emmett sunteti rugat sa coborati… acum se citeste testamentul si… urmeaza sa o inmormanteze pe Miss.” grai Miss Bella stergandu-si o lacrimi de pe obrazul fin si mult prea „plans” de amarul ce a navalit in sufletele noastre.

–         „Miss Bella… nu… nu te mai consuma atat…” am incercat sa spun dar amintirea chipului prea iubitei mele mi-a aparut in fata ochilor.

–         „Don Emmett… daca ati stii cat…cat de mult ma roade… ma tortureaza… gandul ca nu v-am marturisit… nici acum nu stiu cum de mi-am putut permite sa o las sa concureze… unde mi-a fost judecata???” suspina dansa.

–         „Va rog… dumneata ai onoare de a-i citi testamentul… te rog… nu plange…”

–         „Va astept jos… Don Emmett.”

Si eu care credeam ca voi fi printre putini care ii vor simti lipsa… acesta spusa de mine se pare ca e falsa… cand am ajuns in capul scarilor mii… sute de oameni… inauntru…afara…erau in vesminte negre si 2 trandafiri albi in mana.

Miss Bella si-a dres glasul.

–         „Prea iubiti mei supusi… dragi mei prieteni… o nenorocire ne-a indoliat pe toti… Frumoasa Miss Rosalie Hale, cea mai gratioasa persoana din palat, care ne incanta doar prin simpla s-a prezenta… ne lumina… s-a stins. Am aici testamentul ei… ma doare inima sa-l deschis si mai ales sa-l citesc cu voce tare. Cu vocea pe care nu stiu cat va putea sa rasfranga lacrimile din ochii mei… din sufletul meu.

[sa nu ii dati play decat atunci cand veti ajunge cu cititul in dreptul lui;) nu trebuie s-ai dati play inainte… pierde tot farmecul 😉 Va rog:*]

Citez: Eu, Rosalie Hale, am decis sa-mi impart averea in felul urmator.

Iubirea mea… persoana pe care atunci cand o vad imi salta inima de bucurie, ma inspira, ma atrage, ma iubeste… Don Emmett, dumeata vei putea oricand sa dormi si sa-ti gasesti un camin in partea de palat.  Miss Alice, draga Miss Alice, gingasa si firava, viitoare sotie, tie iti voi lasa, rochiile mele cele mai de pret, pantofii, bijuteriile… sper sa te incante si  sa ai grija de ele. Te rog sa ma ierti iubita mea prietena, Miss Bella, ca te-am lasat ultima dar tie iti voi incredinta pe cel mai bun prieten al meu, pe David, calul care mereu ma ajutat in curse, te rog sa ai grija de el, sa nu uiti de el, nu-ti cer sa-l inlocuiesti cu Estrella ar fi o absurditate din partea mea, dar macar, poarta-i de grija. Parintii mei… sa stiti ca voua va dedic cele 6588 de zile pe care le-am petrecut impreuna. Ceva… ceva imi spune ca aceasta va fi cea din urma cursa a mea… si de aceea de teama ca nu voi mai apuca sa imi iau Adio! De la voi prieteni, am decis sa-mi scriu mai devreme testamentul. Va rog… iertati-mi greselile.

Si Miss Bella, ceva imi spune ca ti-ai gasit regele…”

BellaPOV

… Si Miss Bella, ceva imi spune ca ti-ai gasit regele…”

Nu m-am mai putut stapani… orice ce farama de autocontrol pe care o mai aveam.. a disparut si lacrimile mi-au cuprins pentru a mia oara inima si ochii.

Nu…

Eu numai pot sa stau aici!

–         „Scuzati-ma.” Si am iesit fugind afara cu picaturi de apa ce imi spalau obrazul.

Am luat-o pe Estrella nebagand de seama ca sunt inca in rochia negra si m-am avantat in intunericul padurii.

EdwardPOV

–         „Scuzati-ma.”  Isi jeli negura din suflet iubita mea Bella.

Era prea mult pentru ea… pentru micutul ei suflet, firavul ei trup.

M-am ridicat si am urmat-o dar se pare ca a fost mai rapida ca mine caci am auzit doar tropotele calului ei avantandu-se nechibzuit in padure.

Am alergat cat m-au tinut picioarele pana la grajd, am incalecat pe primul cal pe care l-am vazut si am pornit dupa ea.

Singura in padurea plina de animale salbatice… plina de vanatori, totusi ii miezul zilei.

Nu am apucat sa o vad bine caci am auzit o impuscatura si ceva cald simteam cum imi curge din… inima. I-am vazut doar sclipirea ciocolatie privindu-ma ingrozita si cum o blestemata creanga o loveste aruncand-o de pe sa cu spatele intr-un bolovan imens.

———————————————-

inca unu si gata… vine epilogu;)
acest fic l-am facut mai scurt… 16 cap+ epilog;)
dar nu avea nici un rost sa lungesc degeaba actiunea.

sper sa va placa acest capitol… si se potriveste melodia?:D