Capitolul 6- cum s-a intamplat?

RosePOV

[in aceeasi zi cand au vazut pozele]

Ah oare cum arata concurentul meu? E mai frumos ca adverarii prietenelor mele? Aceste intrebari imi invadeaza mintea inca de cand am primit plicul cu pozele lor  pe care am jurat ca il voi deschide cand vor fi si fetele de fata.

Miss Alice a intrat pe usa de la dormitorul meu fredonand o melodie…

–          “Oh, Miss Rose pozele au ajuns. E timpul sa ne intalnim cu Miss Bella in biblioteca.” Am luat plicul si am pornit. I-am spus Consuelei sa o cheme pe Miss Bella si in cateva minute a ajuns si ea.

–          “Poftiti fetelor.” Si le-am dat pozele.

–         ” Doamne e incantator… si uite ce bucle are.” A cantat Miss Alice.

–          “Vai… fetelor uitati ce corp sculptat are!!!” nu m-am putut abtine. Arata asa de… asa de bine. Trebuie sa-i aflu adresa si voi pleca de indata sa-l cunosc inainte ca ei sa ajunga aici.

–          “Miss Bella!!! Tu vezi cum arata concurentul tau?!?! Cum poti sa fii asa de nonsalanta?” spunea plina de revolta Miss Alice… si pe buna dreptate.

–          “Drag-o eu nu am planuri erotice cu cei cu care concurez ca voi.” Ah, cate impresii pe ea.

–          “Domnisoarelor poftiti. Micul dejun este servit.” Trebuia Consuela sa ne strice momentul.

Dupa cina am imbracat hainele de calarie, l-am luat pe David si am pornit undeva in N la cateva mile (3-4) de castel erau cazati cei fratii Cullen… ah si sunt de origine  franceza.  In cateva ore am ajuns. Si Don Emmett statea pe o banca in fata casei singur. Ce noroc pe mine… dar ce cauta in miez de noapte afara?

–          “Don Emmett?” am intrebat nesigura.

–          “Da! si dumneata esti?”

–          “O… admiratoare.”nu trebuia sa stie cine sunt.

–          “Hmm… ce-ar fii… sa ne cunoastem mai bine in dormitory?” cat de direct este… dar imi place.

–          “Doar cu lumina stinsa… e mai palpitant.”

Am petrecut o noapte minunata asta pana la ora 4 cand eram obligata sa ma intorc fara ca cineva sa afle de mica mea aventura.

Norocul meu a fost ca pana soarele sa rasara David era deja in grajd si eu la mine in camera deja schimbata in rochie.   Am asteptat pana in jur de 8 cand am coborat la micul dejun.

Ziua a decurs normal. Asta pana seara cand superbii Doni Cullen au ajuns. Si Don Emmett mi-a zambit mult mai mult decat seducator.

–          “Si tu, cea cu parul de aur, esti…?” parul de aur… ce metafora interesanta.

–          “Miss Rose, dumneata ar trebui sa fiti Don Emmett, corect?” Normal ca stiam cine ii.

–          “Frumoasa si perspicace, ca o adevarata doamna.” Ah… cate complimente. Nu mai eram atenta decat la el. Nu mai auzeam ce vorbesc cei din jurul meu.

La masa m-am asezat in fata lui zambindu-ne si lovindu-ne discret pe sub masa cu varful picioarelor. Regina bodocanea si ea pe acolo… dar neimportant.

Dupa o criza a Miss Bellei si dupa plecare lui Don Edward dupa ea, toata lumea s-a ridicat de la masa.  Don Emmett ma urmat in camera mea unde… fara ca el sa stie, bineinteles, am continuat ce am inceput… atunci.

A doua zi m-am trezit cu niste dureri ingrozitoare de burta si cu o ciudata pofta de mancare. Am incercat sa rabd pana la micul dejun, unde am mancat cat de mult s-a putut. Mai tarziu… defapt la nici o ora, am vomitat tot. Ce se intampla cu mine? Sper sa nu fie de la intalnirea cu Don Emmett sa nu-mi fi dat vreo boala? …

AlicePOV

Cum am vazut cine mi-a fost dat de concurent am ramas masca. Era asa frumos.

Si cea mai buna parte a fost ca au venit a doua zi la noi si s-au cazat in vila din spate.

Abia asteptam cina.

Am imbracat cea mai buna rochia a mea… doar trebuia sa ies in evidenta.

M-am intalnit cu Miss Rose si impreuna fluturand din evantaie ne-am dus catre marea sala. Imediat ce l-am vazut pe Don Jazz l-am recunoscut. Era asa de elegant si de frumos.

–             “Oh, Miss Bella de ce nu mi-ai spus ca au venit vizitatorii nostri?” am intrebat pe o voce tremuranda.

–            “Iar dumneavoastra, cea cu parul de abanos si ochii de stejar, sunteti?”  ahhhh a intrebat cine sunt. Stiam ca rochia va avea un efect bestial.

–            “Miss Alice, dumneavoastra?” am rosit. La naiba.

– “Don Jasper, la ordinele  tale, domnita mea.” macar mai rosie de atat nu pot fi.

La masa a stat fix in fata mea si ma privea cu admiratie ca sa nu zic adoratie.

Nici nu am observat disputa dintre Miss Bella si Don Edward…

la finalul cinei mi-a dat intalnire in foisor maine la pranz. Ah oare ce doreste sa-mi comunice?!